Adaptare comportamentui managerului in functie de temperamentul subalternilor.

Adaptare comportamentui managerului in functie de temperamentul subalternilor.

Cele mai importante întrebari în cadrul întreprinderii sunt: cum sa cointeresezi oamenii la serviciu? Cum sa obtii de la ei respectul si întelegerea necesara? Cum sa neutralizezi cu abilitate conflictele aparute? Cum sa utilizezi corect stimulii morali si materiali? Raspunsul la aceste întrebari tin de individualitatea persoanei. Într-adevar, cu un lucrator e suficient sa ai o discutie cu privire la salariu si poti fi convins ca pentru un salariu mai mare el va activa cu constienciozitate. Alt colaborator, cu toate ca are nevoie de bani, va solicita si un respect pentru propria persoana. Daca aceasta ultima conditie nu va fi îndeplinita, el ar putea sa plece la un alt manager, care îi va propune chiar si un salariu mai mic. Cu anumiti subalterni, cel mai potrivit ar fi, sa nu iesi din limitele unor relatii formale, pe cînd cu altii trebuie sa fii în relatii mai apropiate, mai neoficiale. Daca pe unul trebuie sa-l controlezi, atunci altuia e suficient sa-i vorbesti în linii generale despre problema si sa-i oferi libertate si independenta totala.

În viata nu exista oameni absolut identici. Ne deosebim unul de celalalt dupa vîrsta,  studii, experienta personala, obiceiuri, gusturi, atitudinea pe care o avem în legatura cu anumite valori ale vietii, dar si dupa multe alte lucruri, inclusiv temperament. Temperamentul reprezinta ansamblul calitatilor psihologice ce apartin unui om, care se bazeaza pe caracteristicile sistemului nervos mostenite si se reflecta în comportamentul persoanei, în activitatea sa vitala si în tipul reactiei la conditiile mediului extern. Am ales spre discutie problema temperamentultui uman, deoarece daca trasaturile personalitatii si caracterului omului pot fi modificate si educate, atunci temperamentul e de o natura mai rezistenta si ramîne nemodificat practic pe parcursul întregii vieti. Cunoasterea caracteristicilor temperamentului subalternilor ne va ajuta sa construim cu acestia niste relatii mai bune.

În mare parte, deosebim patru tipuri de temperamente umane: sangvinic, coleric, flegmatic si melancolic.

1. Colericii pot fi usor activati, vorbele si miscarile lor sunt impetuoase, reactia impulsiva, gîndesc repede, sunt capabili, de asemenea, de o schimbare momentana si radicala a stariilor de spirit.

Ei sunt muncitori, cu initiativa, iubesc obstacolele, greutatile si stiu cum sa le depaseasca. Asemenea lucratori întotdeauna îsi delimiteaza scopuri clare, îsi iubesc munca si sunt gata sa faca orice, daca sunt siguri ca au dreptate. Îsi materializeaza toate planurile, fac lucrul pîna la sfîrsit, dar din cauza unei implicari sporite sunt în stare sa-si piarda orientarea adecvata la un moment dat .

Iubesc creatia, în majoritatea cazurilor, colericii sunt foarte valorosi acolo unde e începuta o noua lucrare. Prefera lucrul individual. Nu sunt foarte obedienti, mai ales în situatiile în care seful e mai putin dezvoltat din punct de vedere intelectual, decît subalternul-coleric.

Comunica usor, stabilesc cu lejeritate noi contacte de afaceri. Deseori sunt emotivi si abili lideri la serviciu. Straduiti-va sa nu reprimati activitatea subalternului-coleric, ci sa aveti niste relatii bune cu acesta.

Colericii sunt agitati, nu asculta parerea altora, pot fi rapizi, nestapîniti. Se descurca foarte bine la locurile de munca care presupun multe deplasari de serviciu, întîlniri cu persoane noi.

Cum poate fi cointeresat un angajat care are un temperament coleric? Posibil, cu bani, dar elementul esential este ca activitatea sa sa fie importanta. Colericul are nevoie de aprecieri publice ale reusitelor sale. Pentru el scopurile înalte nu sunt doar niste vorbe goale. El va fi inspirat daca meritele sale vor fi recunoscute si sustinute.

Cand este organizat un colectiv, trebuie neaparat sa se tina cont de faptul cain general colericii lucreaza foarte bine cu melancolicii, flegmaticii, dar niciodata cu alti colerici! Daca sunt "uniti"doi colerici, acestea vor fi sortiti unei concurente, care de cele mai multe se finalizeaza cu un conflict.

Managerul trebuie sa fie mai rezervat cu subalterenii-colerici, este recomandabil sa nu ridice tonalitatea vocii. In loc sa-i faca observatii trebuie sa-i dea însarcinari, care ar putea sa-i permita corectarea greselii. Erorile unui coleric pot analizate în cadrul unei discutii colective, deoarece de pedepse colericilor nu le este frica. Aratarea greselilor (desigur, nu o critica permanenta) ar putea sa-i activizeze, sa-i motiveze, sa tinda spre perfectionarea calitatii activitatii.

2. Sangvinicul e mobil, energic, echilibrat, are o reactie rapida, vorbeste si se misca într-un mod vioi, simte si gîndeste activ. Detine o capacitate de munca sporita. Capabil sa se entuziasmeze cu o noua idee, dar totodata ramîne foarte constient si foarte calculat. Munceste stresat în conditiile unei monotonii, dar e un lucrator bun daca e pus în situatii mai periculoase sau mai delicate, situatii în care trebuie sa dea dovada de responsabilitate. Sangvinicului nu trebuie sa-i acordam mult timp "sa se raceasca", ci trebuie sa-l încarcam cu diverse lucrari. Cand este ocupat cu o activitate oarecare, el are o buna dispozitie si un tonus de invidiat. Lipsa unor scopuri stabile îl face pe sangvinic mai dur, mai aspru, capabil de actiuni imprevizibile. Deci, pentru ca subalternul dumneavoastra, ce poseda un temperament sangvinic, sa lucreze cu aplomb, trebuie sa-i acordati în permanenta sarcini noi si interesante, astfel el mereu va fi preocupat si concentrat. Este recomandabil sa il controlati sistematic.

Cu un subaltern-sangvinic pot fi stabilite niste relatii formale: el e capabil de o analiza prelungita si permanenta a problemelor personale. Poate fi cointeresat de avantajele materiale: sangvinicul îsi stie pretul si nu cauta o confirmare a importantei sale din partea sefilor. El se restabileste usor dupa un activitate tensionata si nu cade în depresie.

3. Flegmaticii sunt in general linistiti. Au o reactie lenta, dar în crestere, în diverse situatii; au sentimente confuze, gandesc încet, dar temeinic. Sunt muncitori, dar au nevoie de o perioada mai lunga de timp pentru a manifesta disponibilitate fata de munca. Nu au initiativa, repeta greselile, utilizeaza vechile metode de solutionare a problemelor.

În cazul schimbarii conditiilor de lucru, la flegmatici pot înregistra o scadere a productivitatii muncii. Lucreaza bine într-o atmosfera linistita, in conditiile unei munci monotone. Flegmaticii pot fi niste contabili.

Acordarea sarcinilor unui flegmatic, cel mai bine ar fi sa se realizeze în mod scris; daca, totusi, sarcinile trebuie formulate oral, atunci sunt necesare cîteva discutii lungi, deoarece întelegerea si asimilarea noului material si a noilor informatii, la flegmatici, se produc mai încet, dar în schimb acestea în final sunt foarte bine percepute.

Nu uitati, ca flegmaticii, fiind rabdatori si monotoni, sunt în stare de niste explozii de proportii, în cazul în care rabdarea acestora a fost pusa la încercare în mod continuu si nedrept. Rebeliunea unor flegmatici este greu de stins, de aceea straduiti-va sa nu iscati niste conflicte cu ei. În colectiv, acestia se înteleg bine cu reprezentantii tuturor temperamentelor, chiar si cu alti flegmatici. Într-o discutie ei pot asculta linistiti, fara a interveni, dar ramîn la propria parere, în cazul în care nu au fost suficient de bine convinsi de contrariu. În general, în cadrul discutiilor flegmaticii sunt de neînlocuit. În timp ce, toti se framînta cautînd noi variante de solutionare a problemelor, ei pot sta linistiti, neparticipînd la dialog. Totusi, atunci cînd toti vor obosi si vor fi în impas, flegmaticii pot sa pronunte un monolog, în care vor mentiona toate momentele pozitive, aparute în discutie, si vor propune o metoda de solutionare, ce va contine ideile  constructive expuse anterior.

Flegmaticul este de neînlocuit în situatiile de stres. Atunci când toti în jur sunt panicati si disperati, flegmaticii sunt capabili fara graba si destul de calm sa analizeze situatia, alegând o strategie corecta de comportament.

Rar intalnim flegmaticii lideri în colectiv. Cu subalternii flegmatici este necesar a se tine un contact activ, motivadu-le initiativa. Deseori pentru a activa un flegmatic, este bine sa fie inclus intr-un colectiv alaturi de un sangvinic sau un melancolic.

4. Melancolicul e emotiv, nu este în stare un timp îndelungat sa suporte situatii de stres, comunicarea si miscarile îi sunt greoaie si line. Starea de lucru depinde de dispozitie: periodic aceasta este buna, dar prin scaderea tonusului devine deficitara, destul de repede melancolicul se poate obosii sau plictisii. În timpul activitatii melancolicul necesita sustinere si odihna regulata.

În colectiv melancolicul deseori se afla în pozitie de "supraveghetor", el evita emotiile în plus, se straduie sa evite conflictele. Sunt dezorientati la aparitia momentelor neasteptate.  Suporta cu greutate greselile, deseori le supraevalueaza.

Unii melancolici au unele plusuri pe lânga sangvinici. In cazul in care mergeti la o întâlnire importanta si ne sunteti nu deslusitii suficient cunostintele psihologice ale partenerului vostru, invitati sa asiste si un subaltern melancolic. De regula acesta nu participea la discutie, jucand numai rolul de observator. Dupa o pauza a discutiei, întrebatii parerea despre caracterul partenerului vostru. Veti primi o informatie ampla despre tipul caracterului partenerului vostru, ce obiceiuri are, cum poarta o discutie si cum formeaza strategii. Veti primi deasemenea sfaturi utile si rationale despre cum sa va comportati pentru a avea succes în relatiile de afaceri cu partenerul respectiv.