Ideile pedagogice ale marilor ginditori.

Ideile pedagogice ale marilor ginditori si pedagogi ai trecutului despre educatie si dezvoltarea copilului

Ideile pedagogice au aparut din cele mai vechi timpuri, de cind omenirea a simtit necesitatea educetiei generatiei tinere. Aceste idei erau transmise oral, de la o generatie la alta, si adesea sintetizau observatiile profunde asupra diferitelor aspecte  ale fenomenului educativ.

 Filosoful Greciei Antice Socrate-a recunoscut metoda cunoasterii adevarului cu ajutorul intrebarilor  provocate. Pina in zilele noastre acest procedeu este numit Metoda socratica sau Conversatia euristica. In conversatiile sale Socrate tindea sa provoace la elevi tendinta pentru moralitate. Metoda socratica de instruire devine temelia intelepciuni.

Democrit a expus idei despre educatia si dezvoltarea copiilor. In procesul instruirii el pune accent pe dezvoltarea gindirii copilului,  curiozitatii, exercitarii permanente, indeosebi in munca.

Marele cugetator al Greciei Antice Platon in numeroasele sale lucrari, in deosebi in tratatele “Statul” si “Legile” a expus sistemul pedagogic de instruire si educatie a cetatenilor. Platon a propus urmatoarea organizare a invatamintului:

·            de la 3 la 6 ani copii sunt adunati  pentru jocurile in comun sub conducerea femeilor;

·            de la 6 la 12 ani copii invata a citi, a scrie, a numara, a cinta la instrumente muzicale in scolile de stat;

·            de la 12 la 16 ani tineri invata in palestre-scoli unde se acorda o mare atentie dezvoltarii fizice armonioase;

·            de la 16 ani o atentie deosebita se acorda obiectelor ca: aritmetica, astronomia, geometria, ce contribuie la pregatirea militara.

Filosoful Aristotel ce a dezvoltat teoria educatiei cetatenilor liberi. El deosebea 3 perioade principalele virsta:

·            de la naster la 7 ani;

·            de la 7 ani la 14 ani;

·            de la 14 ani la  21 de ani;

De  odicei, in scoala tinerii invatau patru obiecte: gramatica, desenul, gimnastica, muzica. O atentie aparte se acorda educatiei fizice si intelectuale.

Oratorul si pedagogul Romei Antice  Marcus Fabius Quintilianus a scris 12 volume Despre educarea oratorului, unde si-a expus opiniile pedagogiece desre dezvoltarea, instruirea si educatia copiilor.

Quintilianus acorda o atentie deosebita educatiei precolare. El considera ca edcarea oratorului incepe de le virsta frageda si recomanda ca copii sa fie special educati in scopul dezvoltarii corecte a vorbirii, Quintilianus considera jocul cel mai eficient  mijfloc de educatie.

        In istoria gindirii pedagogice un loc de frunte ii  revine marelui pedagog ceh  Jan Amos Comenius care  a argumentat  teoria instruirii si educatiei ca sistem a cunostintelor stiintifice.

El a aratat ca dezvoltarea copulului se face in patru stadii,stabilind pentru fiecare dintre acestaea  un anumit sistem de educatie  si invatamint:

·                  de la naster la 6 ani – scoala materna;

·                  de la 6 la 12 ani – scoala elementara;

·                  de la 12 la 18 ani – scoala latina sau colegiul;

·                  de la 18 la 24 ani – academia;

O insemnatate deosebita pentru dezvoltarea scolii, a gindirii pedagogice  a avut si are celebra sa opera Didactica magna, ultimul capitol al cartii se numeste In ce mod parintii trebue sa-i pregateasca pe copii  pentur scoala.

Cel mai experimentat cel mai fidel pe plan  pedagogic cerintele societatii engleze a fost John Locke. Ctiteva cugetari asupra educatiei constitue principala lui opera de pedagogie, in care  isi expune conceptia asupra educatiei si scopului ei, despre dezvoltarea omuului din puncte de vedere fizic, moral si intelectual despre metodele si mijloacele de educatie.

In conceptia lui John Locke educatia trebue sa formeze din tinar un om inzestrat cu simt practic, care sa stie sa-si conduca bine afacerile, sa priveasca departe in viitor si sa aspire la o pozitie cit mai inalta pe scara sociala.

Educatia fizica consta in conceptia sa din execitii de miscare, calarie si dans,

educatia intelectuala urma sa fie indeplinita sub conducerea unui perceptor, educatia morala ocupa in gindire pedagogica a lui  John Locke un loc foarte important.

I.H.Pestalozzi sustine  ideea autodezvoltarii fortelor din om, potrivit careia fiecare aptitudine  are tendinta de a se dezvolta, de a iesi din starea de inertie si de a deveni o forta in actiune.

I.H.Pestalozzi a elaborat teoria invatamintului elementar primar. Portrivit ideilor  sale, invatatorul are o dubla sarcina: Asigurarea unui  volum de cunostinte  si dezvoltarea capacitatilor intelectuale. Pestalozzi a apreceat invatatorul si a demonstrat de ce calitati trebue sa dispuna acesta: pregatire stiintifica si didactica, iubire sincera fata de copii, o buna capacitate de organizare a munci sale educative.

Un loc de frunte printre ideile pedagogice ale trecutului il ocupa  Robert Owen socialist utopist englez. El a acordat o insemnartate mare intuitiei in educatie si instruire. In acest scop camerele pentru ocupatiile copiilor  erau amenajate  cu  tablouri, imagini, ce le trezea copiilor curiozitatea. Dupa 6 ani copii plecau  la scoala – baietii si fetele impreuna, Owen prevedea pentru ei o instruire unica.

Frobel a organizat la Blankemburg in Turingia primul institut de educatie a copiilor prescolari   dindu-i  denumirea gradinita  de copii. El considera pe buna dreptate  ca jocul dezvolta posibilitatile creatoare ale copilului fiind activitatea cea mai potrivita pentru copilarie, la fel are meritul de a elabora in mod minutios sitemul educatiei prescolare si metodica organizarii vietii copiilor in gradinita.

Pedagogul rus K.D.Usinki  credea ca e necesar ca pedagogia sa se constitue  ca o disciplina teoretica intemeiata pe baza cercetarilor tuturor stiintelor care se ocupa  de om si pe experienta practica. El a dezvoltat teoria principiului intuitiei, sutinind ca in procesul de invatamint pedagogul  trebue sa aplice acest principiu nu numai asigurind contactul elevilor cu obiectele sa imaginile lor in clasa ci si prin apelul la reprezentarile  formate prin contactul anterior cu lumea.

In activitatea sa L.N.Tolstoi  sa condus de principiul ca creatia copilului, potentialul sau intelectual sunt bazate pe reflectarea fenomenelor  ale mediului inconjurator. Un  principiu al conceptiei sale pedagogice a fost acela al respectarii individualitati  si libertatii copilului.

Sistemul pedagogic al lui Maria Montessiori cuprindea numeroase idei valoroase ea accentua necesitatea cunoasterii de catre pedagog a legitatilor de dezvoltare a copilului. In sistemul ei este minimalizat rolul  educatorului acordindu-se o importanta exagerata autoeducarii copiilor. Montessiori a organizat la Roma si in alte orase casa dei bambini pentru copiii omenilor saraci unde a aplicat principile sale educative.

Ideile progresiste din epocile trecute despre educatia copiilor au contribuit la imbogatitea fondului de idei pedagogice, dar din lipsa conceptii filosofice unitare ele nu   s-au putut constitui intr-un  sistem inchegat.